h1

Zilnic

October 3, 2008

Am obosit. Fizic, psihic, din toate privintele posibile. Neputandu-mi gasi linistea in propia casa am cautat-o pe drumuri, in agitatie, oriunde. Si nici atunci nu m-am putut descatusa de o pereche de gheare, infipte adanc in carnea si sufletul meu, tragand fara resentimente. Cad, ma ridic, si-mi continui drumul incetosat atat cat pot. Asa cum am facut de atatia ani. Odihna nu exista, nu daca vrei sa-ti pastrezi integritatea mintala in lumea mea.

Si la un moment dat, simtisem un strop de pace-vazand pentru prima data in acea zi seninul cerului. Dar Noaptea si-a lasat,aducand, alaturi de intuneric, valul rece si vestile proaste. Atunci cand ceea ce reprezinta pentru tine cel mai pur si frumos lucru din viata se zdruncina subit, parca echilibrul nu mai poate fi real. A fost frumos. O sa fie si dupa, imi tot repet.

Sa ma vait? Is satula de vaicareli. Ale mele si ale celor din jur. Si-n plus, o fac degeaba. Nu ma ridica nimeni sa ma puna pe drumul cel bun, oricat de frumos ash clipoci din gene.

(Si mi se pare scarbos sa nu iti poti lasa geanta in sala de curs, alaturi de alti colegi, deoarece risti sa dispara)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: