h1

Cholymelan.

September 27, 2008

Fara sa vreau, ma trezesc aruncata in stari atat de apasatoare incat simt cum, incet-incet, ma indepartez de lumea reala. Ma instrainez de oameni, de simtzire, ma retrag intr-un coltisor inghetat al mintii mele, incercand sa imi pastrez integritatea(?!) mintala.

Am simtit fericirea, acum mult timp. O portie mica din elixirul dulce, si atat. Acum simt un gust amar, si nu pot face nimic, decat sa merg inainte-cum imi zicea cineva, ‘cu capul sus’.
O fi numai toamna de vina, sau poate iar ma simt inconjurata de prea multe lucruri care ma adancesc si mai tare in aceste stari de tristete melancolii.

Cumva, parca, istoria se repeta. Insa intamplarile deja ating proportii mult mai mari.

You win a while, and then it’s done –
Your little winning streak.
And summoned now to deal
With your invincible defeat,
You live your life as if it’s real

Imi ocup timpul, in incercarea de a uita, macar periodic. Nu poti spune ca nu incerc sa fac ceva, nu? Si, la urma urmei, de ce ar conta acel gol imens pe care-l simt, atata timp cat inca pot continua?

3 comments

  1. Incearca sa faci sport si e posibil sa-ti alunge starea asta tipica toamnei🙂


  2. Incerc, dar nu cred ca poate sportu sa alunge unele chestii🙂


  3. “Mens sana in corpore sano”. Strengthen your body and your mind will follow.😉

    Am încredere în tine – don’t let me down, girl. *hugs*



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: