h1

Falling Slowly

June 1, 2008

“Are you really sure that you’d believe me when others say I lie. I wonder if you could ever despise me”

Toate trec, depinde cum le lasi tu sa treaca. Unele sunt repetabile, insa stii prea bine ca nu va fi niciodata la fel. Timpul nu te asteapta, nu-ti rezerva un coltisor, cu intamplarea pe care ti-o doresti, pentru zile negre. Timpul nu-l poti cumpara. Il poti trai numai. Si asta pana la un punct. Suntem o insumare, o ingramadire de efemeritati. Si nu avem puterea de a pasi in fata sau in afara.
Mi-am ales o perioada perfecta pentru a incepe sa ma pun la punct cu filmele (In caz ca nu se observa, eram ironica) Am inceput cu Gilmore Girls(va avea acest film o intrare de blog separata, vei vedea de ce). Printre altele, am ales sa vizionez si Once. Dupa ce mi-am ales arsenalul de provizii, perne, si mi-am gasit ochelarii(de care devin din ce in ce mai dependenta, din pacate) am urmarit timp de o ora jumate pelicula respectiva.

Ciudat, desi in ultima vreme am devenit rece- sau constienta de unele realitati pe care le poti evita maxim un an jumatate- filme precum prezentul numit, sau orice gen Before Sunrise/Before Sunset reuseshte sa ma impresioneze la un nivel necunoscut pentru multi.
Am momente cand devin instabila, sau cand prefer sa ma retrag de restul lumii. De ce? Nu mai am rabdare, cu nimeni si nimic. Timpul si persoanele din jur au reusit sa mi-o marunteasca, putin cate putin, pana nu a mai ramas decat cenusa din bunele mele intentii.
Tot am momente cand ma simt ingradita.
Si, cum mi-a zis o persoana inteleapta mai demult, nu pot ajuta pe nimeni in jurul meu pana nu ma ajut pe mine. Insa e mai greu atunci cand nu stii cum sa faci decat in prima varianta. Deci scuza-mi ceea ce intzelegi prin raceala, nerabdare, impulsivitate sau mai stiu ce dracu. Nu e asta. O fac pentru mine.
Vis-a-vis de unele idei care ar putea fi create, nu (mai) sunt depresiva. Doar am momente cand devin din cale afara de trista.

Si acum, pentru mine, ma apuc de invatat.

3 comments

  1. Ce coincidenţă… Before sunset/sunrise sînt deja în listă şi probabil le voi viziona în seara asta.🙂

    Azi-noapte/dimineaţă am vizionat P.S. I love you (2007)… puţin altfel. Drăguţ a fost şi Definitely, maybe (2008).

    Bine, eu tot la The notebook rămîn, ca cel mai romantic film, dar avînd în vedere că ele toate tratează tema în moduri diferite, pot spune că avem de meditat la sfîrşitul fiecăruia din ele.

    Vizionare plăcută!😉

    P.S. Vezi că link-ul pentru Once e stricat, are de două ori http la început.😉


  2. Fir-ar să fie de muţunachi! Era, de fapt, ( 2008 ).


  3. Am rezolvat problema.
    O sa las pe bara filmele prea sentimentale pentru moment, prea mult strica. Dar voi tine cont de sugestiile date.



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: