“Imi place albastrul, vagul, lenea si muzica. Marea mai presus de tot, pentru ca este sinteza a tot ceea ce iubesc. E albastra, e vaga, e lenesa si muzicala, e fluida si profunda si violenta si dulce, e departe si aproape, palpabila si insesizabila, te inneci in ea si traiesti in ea, te mangaie si te iluzioneaza.”(J.Acterian-Jurnalul unei fete greu de multumit)

Lenea ar fi un factor destul de pregnant in aceste zile, motiv pentru care nu am dispus de starea necesara pentru a scrie. Si nici de inspiratie. Pe cinstite acum, ce alte ganduri iti pot trece prin cap in momentul in care simti ca iti schimbi starea de agregare in lichida?
Am terminat jurnalul mai sus mentionat shi Small Gods(T.Pratchett), mai am Soul Music si pot incepe o noua serie de cate 3-4 carti(Foarte rar ma limitez in a citi numai una intr-o perioada de timp, am nevoie de diversitate, si, spre mirarea mea, nu incurc povestile)
Si, cum mai totul in viata mea este albastru, de ce nu ar fi si lenea mea la fel? Albastra, fluida-ca doar e cald, plutind in jur in ciuda incercarilor mele de a face ceva constructiv din restul vacantei. Ma pierd in universul meu albastru- pereti albastri, plafoniera, perdele, covor si decoratiuni si postere albastre. Raman un suflet albastru in spatele unor ochi albastri.

Vreau la mare. Intr-o albastra, profunda si insesizabila solitudine.